vineri, 21 decembrie 2018

Moş Crăciun chiar există !

V-ați întrebat vreodată cine este cu adevărat Moș Crăciun ? E un sfânt? Un bătrân din povești ? Sau poate și una și alta ? Vom vedea cum Moșul este, la origine, Sfântul Nicolae, trecut prin istorie bizantină, tradiții scandinave și marketing american.

Sfântul Nicolae


Sfântul Nicolae (6 decembrie) este fără îndoială unul din sfinții cei mai populari ai Bisericii, atât ai celei răsăritene, ortodoxe, cât și al celei apusene. Este, totodată, sfântul preferat al copiilor, ca cel care le aduce, pe ascuns, daruri.

Datorită cruciaților din Bari (Italia), moaștele Sfântului Nicolae au ajuns în Italia, în secolul al XI-lea. În perioada medievală, în țările scandinave, faima sa de episcop sfânt a lăsat locul imaginii unui bătrân care făcea daruri copiilor. Germanii îi spuneau Nikolaus, olandezii îi spuneau Sinterklaas, care, odată cu emigrările spre continentul american, a devenit Santa Claus. El era sărbătorit încă la 6 decembrie.

Moş Crăciun


Numele lui Moș Crăciun, sau Father Christmas, datează din secolul al XVI-lea, în Anglia și era o personificare a spiritului de bucurie al Crăciunului, sub forma unui om îmbrăcat în veșminte verzi, cu bordură de lână albă. Tot englezilor li se atribuie și mutarea sărbătorii Sfântului Nicolae pe 25 decembrie, pentru a coincide cu cea a Crăciunului. Astfel, numele olandez al Sfântului Nicolae și cel englez al lui Father Christmas se unesc în cel de Santa Claus.

Un rol important în răspândirea și mercantilizarea faimei lui Moș Crăciun, l-a avut în anii ‘30 compania Coca-Cola, căreia i se atribuie schimbarea culorii hainelor moșului în roșu, pentru a se asorta cu cea a firmei.


Citeşte artiolul întreg AICI

miercuri, 19 decembrie 2018

Spectacolul de Crăciun al Mariei

Școala Marcel Vaillancourt, unde învață Maria, a susținut tradiționalul concert de Crăciun al claselor cu profil intensiv de muzică. Au fost clasele de la a 3-a până la a 6-a. Fiecare clasă a cântat la instrumente și în formație corală. La final, toate cele patru clase au avut o melodie comună. Erau pe scenă peste șaptezeci de copii.

O bucurie să îi vezi pe toți serioși, dedicați și atenți la monsieur Frederic, dirijorul lor, un om cu un grozat talent muzical și dirijoral. Tot timpul a fost o liniște desăvârșită, intrarea și ieșirea grupurilor de copii pe scenă se făcea în ordine, rând cu rând. Copiii își ridicau instrumentele numai după ce dirijorul le făcea semnul corespunzător. Cred că Sergiu Celibidache ar fi fost încântat de performanța și prestația scenică a acestor copii între 8 și 12 ani

Spectacolul va face obiectul unui DVD, așa că nu am filmat, mai ales că lumina din sala de concert era prea slabă pentru o cameră neprofesională ca a mea.

Dar am făcut o fotografie cu telefonul.

luni, 26 noiembrie 2018

Liturghia - o taină rostită printr-un spectacol (partea a II-a)

„Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim și Făcătoarei de viață Treimi sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm.”
Este un text scurt, dar care se cântă rar, foarte rar. Sunt multe melodii compuse pentru acest imn, una mai frumoasă decât alta. Mesajul primei părți a Heruvicului este simplu și direct: ne îndeamnă să lepădăm orice grijă lumească și astfel să Îl întâmpinăm pe Hristos care Se va jertfi sub ochii noștri, pe Sfânta Masă.

Înainte de imn, însă, preotul rostește în taină o rugăciune. În biserica noastră, în virtutea unei vechi tradiții, se obișnuiește ca această rugăciune să se rostească cu voce tare, pentru a sublinia importanța momentului:
„Nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie sau să slujească Ţie, Împărate al slavei; căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru puterile cereşti. Dar, totuşi, din iubirea Ta de oameni cea negrăită şi nemăsurată, fără mutare şi fără schimbare Te-ai făcut om, şi Arhiereu al nostru Te-ai făcut, şi, ca un Stăpân a toate, ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice şi fără de sânge…”

luni, 5 noiembrie 2018

Călugării-blogări sau viaţa după referendum

Nu, nu am mers să votez la referendumul pentru definirea familiei. Locuiesc în Laval, un oraş aflat pe malul opus faţă de Montreal al unui fluviu. Şi nu am mers deoarece Consulatul României la Montreal se găseşte în downtown, unde am oroare de trafic şi de aglomeraţie.

Dar m-am supărat grozav când am citit ceea ce au scris mulţi călugări cu bloguri, care, nici una, nici alta, au considerat că cine nu a votat s-a lepădat de Hristos sau se face vinovat de un păcat strigător la cer.

Sincer m-am săturat de aceşti mesageri ai apocalipsei, dintre care unii nici nu sunt monahi, pentru că dacă ar fi fost, nu ar fi strigat aşa, ca nişte profeţi ai Sodomei, şi nici nu ar fi ameninţat cu focul gheenei pe concetăţenii lor neparticipanţi la vot.

Îmi aduc aminte amuzat de vorbele părintelui Ioan Florin Florescu din Scoţia, care îl ruga frumos pe mitropolitul Moldovei să le ia laptopurile acestor călugări gălăgioşi şi să-i trimită la ascultare.

Nu cred că referendumul ar fi schimbat ceva. Nu or să se înmulţească homosexualii dacă modificarea constituţiei nu a trecut. La fel, nu s-ar fi rezolvat adevăratele probleme ale familiei româneşti - dintre care cea mai gravă mi se pare avortul - dacă modificarea ar fi trecut, ci aceste probleme ar fi rămas pe mai departe îngropate sub preş.

În Canada, ţară unde căsătoria între persoane de acelaşi sex este legală, nu mă simt ameninţat la colţ de stradă că un homosexual va încerca să mă seducă sau să pervertească minţile copiilor mei.

Sunt om cu nevastă şi copii şi, deşi nu sunt de acord cu homosexualitatea, o accept, ca pe un lucru care există oricum, indiferent de părea mea, şi în privinţa căruia eu nu pot face nimic. Ţara nu e devastată de păcate sau în pragul colapsului, doar pentru că în ea trăiesc persoane cu altă orientare sexuală decât a mea, aşa cum incorect o prezintă unii din aceşti profeţi autohtoni ai onlineului.

În cartierul unde locuiesc, unul ca oricare, sunt din ce în ce mai multe familii tinere, cu copii de vîrsta alor mei, copii care joacă mingea sau se plimbă cu bicicleta în parc după-amiezele. La şcoală nu îi învaţă nimeni pe băieţei să se îmbrace în rochiţe. Chiar dacă la şcoala unde predă soţia mea au un cadru didactic homosexual, acesta nu face nici un fel de prozelitism şi e chiar apreciat pentru profesionalismul lui, atât de colegi cât şi de elevi.

În casă, vorbim româneşte şi îi învăţ pe copiii mei basmele româneşti, cuvintele scripturii, colindele noastre şi cei şapte ani de acasă. Într-un univers multicultural şi pluriconfesional, copiii învaţă, chiar de la dascălii lor, să respecte limba celuilalt şi religia lui. Au avut chiar o zi când fiecare copil s-a îmbrăcat în costumul popular al ţării lui de origine. Maria a purtat şi a fost invitată să explice colegilor de clasă despre fota şi iia românească.

Aşa că nu ştiu de cine să mă feresc mai mult: de homosexualii din Canada, care stau în banca lor şi nu se manifestă la drumul mare, sau de călugării-blogări din România care otrăvesc cu ameninţările lor apocaliptice o atmosferă şi aşa tensionată din ţara din care am plecat, dar în care încă mai trăiesc părinţii şi fraţii mei.

miercuri, 31 octombrie 2018

Moartea ca lecție de viață

... fragmente ...

În biserică, pentru a-i pomeni la ectenii ori la slujba parastasului pe cei trecuți din viața aceasta, noi nu folosim cuvântul „morți”, ci „adormiți”. Ne rugăm pentru „sufletul adormitului robului lui Dumnezeu...”, sau „adormiții robii lui Dumnezeu”, dacă sunt mai mulți. Nu folosim cuvântul „morți”, ci cel mult „răposați”, care vine de la „repausați”, în repaus, în așteptare. Moartea nu e finală, e doar o trecere, ca și somnul unui om adormit, e temporar, până când se va trezi din nou.

Pentru credincioși, moartea practic nu există. De aceea, creștinii nu trăiesc în această angoasă existențială dată de credința că moartea ar fi sfârșitul existenței, că nu ar mai exista nimic după ea. Noi avem garanția Învierii lui Hristos, și prin ea, a propriei noastre învieri. De aceea la noi la ortodocși și mai ales la noi la români, cultul morților este atât de dezvoltat, pentru că noi credem că moartea nu e decât o etapă.

Citește în întregime predica la Duminica a 24-a după Rusalii, a învierii fiicei lui Iair

sâmbătă, 27 octombrie 2018

Din cărțile de școală ale Mariei

Maria primește de la școală o revistă lunară de activități educative. Nu e un manual, ci un supliment ușor de citit, instructiv și amuzant.

M-am amuzat și eu cu aceste două glume:
Doi câini în fața unui aparat de parcare:
- Ce e asta ?
- O toaletă cu plată, ce să fie ?!


Mama lămâie vorbește copiilor ei, zicându-le:
- Credeți-mă, ca să trăiești mult, nu trebuie să fii niciodată presat !


miercuri, 24 octombrie 2018

Regulile Sfântului Benedict de Nursia

  1. Întâi de toate, iubeşte pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi din toată virtutea ta. 
  2. Apoi, iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.
  3. Nu ucide.
  4. Nu comite adulter.
  5. Nu fura. 
  6. Nu pofti. 
  7. Nu depune mărturie mincinoasă.
  8. Respectă-i pe toţi oamenii.
  9. Nu face altuia ce nu ţi-ai face ţie însuţi.
  10. Leapădă-te de tine însuţi ca să-L urmezi pe Hristos.
  11. Struneşte-ţi trupul.
  12. Nu te lipi de plăceri.
  13. Iubeşte postul. 
  14. Miluiește pe cei săraci.
  15. Îmbracă pe cei goi.
  16. Cercetează pe cei bolnavi.
  17. Îngroapă pe cei morţi.
  18. Fii de ajutor în vreme de necaz.
  19. Mângâie pe cei întristaţi.
  20. Fii străin de căile lumii.
  21. Nu dori nimic mai mult decât dragostea lui Hristos.
  22. Nu lăsa loc mâniei.
  23. Nu purta pică.
  24. Nu ţine viclenie în inimă.
  25. Nu dărui o pace falsă.
  26. Nu uita milostenia.
  27. Nu te jura strâmb.
  28. Rosteşte doar adevărul cu inima şi cu gura.
  29. Nu răsplăti răul cu rău.
  30. Nu face rău nimănui şi rabdă răul făcut asupra ta.
  31. Iubeşte-ţi duşmanii.
  32. Nu blestema pe cei ce te blesteamă, ci mai degrabă binecuvintează-i.
  33. Rabdă prigonirile de dragul dreptăţii.
  34. Nu fii mândru.
  35. Nu fi dependent de vin.
  36. Nu fii lacom la mâncare.
  37. Nu iubitor de somn.
  38. Nu fii leneş.
  39. Nu fii cârtitor.
  40. Nu fii defăimător.
  41. Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu.
  42. Pune pe seama lui Dumnezeu, nu pe seama ta, orice bine pe care îl vezi în tine.
  43. Recunoaşte întotdeauna că răul este fapta ta şi că eşti răspunzător pentru el.
  44. Teme-te de Ziua Judecăţii.
  45. Teme-te de iad.
  46. Doreşte viaţa veşnică din tot sufletul.
  47. Păstrează moartea zilnic în faţa ochilor.
  48. Pune mereu pază peste faptele vieţii tale.
  49. Fii încredinţat că Dumnezeu te vede pretutindeni.
  50. Când îţi vin gânduri rele în minte, striveşte-le numaidecât de Hristos.
  51. Descoperă-ţi gândurile unui duhovnic.
  52. Păzeşte-ţi limba de vorbe rele şi necuviincioase.
  53. Nu iubi vorba multă.
  54. Nu vorbi cuvinte nefolositoare sau care stârnesc râsul.
  55. Nu iubi râsul mult şi zgomotos.
  56. Citește cu atenție scripturile.
  57. Dedică-ţi timp rugăciunii.
  58. Zilnic, în rugăciunile tale, cu lacrimi şi suspine, mărturiseşte-I lui Dumnezeu păcatele din trecut şi leapădă-le pe viitor.
  59. Nu îndeplini dorinţele cărnii; urăşte-ţi voia proprie.
  60. Împlineşte întru toate poruncile celor sub stăpânirea cărora te-a pus Dumnezeu şi chiar dacă vor greşi, nu uita de porunca Domnului: „Fă ce zic ei, nu ce fac ei”.
  61. Nu dori să fii numit sfânt înainte să fii sfânt, ci fii mai întâi sfânt, ca să poţi fi numit aşa cu adevărat.
  62. Împlineşte poruncile lui Dumnezeu în faptele tale în fiecare zi.
  63. Iubeşte fecioria.
  64. Nu urî pe nimeni.
  65. Nu pizmui, nici nu ţine în inimă invidie.
  66. Nu iubi cearta.
  67. Fereşte-te de îngâmfare.
  68. Respectă pe superiori.
  69. Iubeşte pe inferiori.
  70. Roagă-te pentru duşmanii tăi în dragostea lui Hristos.
  71. Împacă-te cu vrăjmaşii tăi înainte să apună soarele.
  72. Nu deznădăjdui niciodată de mila lui Dumnezeu.
Acestea sunt o seamă de reguli, scrise la început pentru monahi, de Sfântul Benedict de Nursia, în secolul al VI-lea. El este și patronul unei biserici ortodoxe de factură franceză din Montreal.
Aș citi aceste scurte cuvinte în fiecare dimineață, alături de o cafea și un gând bun. Și știu că voi avea o zi bună.


Notă: Având în vedere că Sfântul și-a scris regulile în limba latină, precum și că eu nu știu latină, traducerea mea românească este la fel de exactă ca traducerile în engleză și franceză pe care le-am folosit. Și, pentru asta, vă rog să mă iertați.

marți, 23 octombrie 2018

Liturghia - o taină rostită printr-un spectacol

Liturghia e o taină rostită printr-un spectacol. Ea are structura dialogică a unei piese de teatru, iar Sfinții Părinți au alcătuit-o în așa fel încât ea să spună ce are de spus.(Bartolomeu Anania - Rotonda Plopilor Aprinşi)
O afirmaţie originală, în stilul curajos al cunoscutului mitropolit şi scriitor. Rostită în biserică, la o predică, ar părea îndrăzneaţă şi ar deranja, poate, pe unii auditori.

Ea este, însă, adevărată şi poartă în ea o deosebită frumuseţe literară.

Citeşte în întregime articolul

miercuri, 10 octombrie 2018

Turnul nebunilor

Citesc cu plăcere Turnul nebunilor de Irving Stone. Un roman biografic despre Sigmund Freud. Iar cu stilul scriitorului m-am mai întâlnit de mult, când am citit Agonie și extaz. Iată câteva citate pe care mi le-am notat:
  • O ceartă pe care o eviți este un război câștigat.
  • Soția trebuie să fie cel mai frumos ornament al căminului.
  • Scepticii pot fi convinși doar în funcție de propria lor viteză de acceptare, care nu ține seama de aceea a prozeliților.
  • Numai aspirațiile modeste se împlinesc rapid.
  • Este ușor să dai sfaturi unui prieten, dar lucrurile se complică atunci când trebuie să iei hotărâri în ceea ce te privește.
  • Adversarul care te combate cu cea mai mare înverşunare este cel mai convins de dreptatea ta.

marți, 9 octombrie 2018

Maşina care merge cu râs

Am trecut pe lângă acest minivan în drum spre firmă. Mi-a plăcut mesajul şi povestea din spatele lui. O maşină care merge cu râsul copiilor. Şi cu benzină.